Why drink and drive,
when you can smoke and fly?
Francis was my best friend.
Las uşa deschisă şi fug lângă ea. Mă aude şi râde. O întorc pe o parte, îi ridic capul pe genunchi, îi mangâi şuviţele de păr lipite de tâmple, o privesc grav, căutând o mimică voit critică… M-a speriat pentru o clipă, ea ştie, râde ca şi cum i-aş spune cele mai hilare chestii.
Hai închide uşa, ne aud vecinii.
Jesus! M-ai speriat.
Francis păcăleşte pe oricine cu figura ei ingenuă, cu mimica naivă şi pură, atent studiată în fiecare dimineaţă în oglindă, dar pe mine nu mă poate minţi. O trădează fiecare gest, ştiu imediat dacă e ea sau se ascunde.
Şi ea e ea doar atunci când nu e ea.
Francis fumează mult, apoi visează. Eu visez cu ea, ea râde, eu visez. Filmele se rup şi fiecare pleacă spre casa propriilor gânduri, fără măcar să ne salutăm. Asta-mi place cel mai mult, eu şi ea nu trebuie uneori să ne spunem nimic. We both love silence.
Stinge-o… mă arde.
Ea e tristă, eu visez, mai frumos de atât nu ne poate fi. Conştiinţa se face ghem, iar eu joc cu ea tenis de perete: acum e la mine, acum poc! du-te dracu! şi acum sunt eu din nou.
Gândesc prea repede, dozordonat, fragmentat, iar când îmi amorţesc simţurile, cuvintele-mi fug şi ţipă, însumând deopotrivă surprindere, stupoare şi stupefacţie: nu pot să scriu! şi vreau…
Până la urmă nu e mare lucru de capul ei.
O să mor tânără! râde.
Vezi să nu.
Francis experimentează sau, cum spune o reclamă tv, sexperimentează. Îşi antrenează fiecare simţ căutând. Se exprimă teatral, autentic, uneori devine voit caraghioasa parcă doar pentru a-ţi demonstra cât e de originală.
Hai acasă! i-am spus de atâtea ori. Am fost şi eu acolo, ai fost şi tu… Dimineaţa, când trece visul, doare acut. Sângerează şi nu se opreşte pâna nu adormi din nou.
Însă călătoria ei, începută undeva demult şi departe, pe când s-a trezit frumoasă, copil străin şi singur, pare să nu se termine niciodată. A fascinating journey… în căutarea propriei identităţi. Bon voyage, mon amour.
